Tacut, stiloul a stat ridicat deasupra paginii survoland-o pana aici. Tacerea, oare aici ne indica Cehov sa cautam? Acum insa decid, vreme de cateva pagini, sa vorbesc. In fond, omul e o fiinta a nazbatiei si nu-si tine pliscul nici cand e cu aripile frante, cu atat mai putin in negotul cu sentimente.
(...)